Atentat de 1 Decembrie. Cum plănuiau, în 1915, maghiarul Toth şi românul Baboş asasinarea premierului Brătianu

În timpul neutralităţii României (1914-1916), la 1 decembrie 1915, poliţiştii români au cercetat un atentat în urma căruia urmau să fie asasinaţi premierul Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu şi Nicolae Filipescu.

Asasinatul a fost comandat de Puterile Centrale, cu scopul de a elimina adversarii intrării României în război, de partea Antantei.
Membrii importanţi ai Partidului Conservator, Nicolae Filipescu şi Tache Ionescu militau la acea data pentru intrarea imediată a României în razboi de partea Franţei şi Rusiei, iar Germania şi Imperiul austro-ungar au încercat eliminarea lor fizică pentru a le contacara puternica influenţă în lumea politică de la Bucureşti.

Atentatorii Ilie Toth şi Ion Baboş au decis însă să nu-şi ducă misiunea până la capat şi s-au predat poliţiei la hotel Dacia aflat la acea data în Hanul lui Manuc. Din investigaţiile coordonate de Iancu Panaitescu, directorul Siguranţei şi de prefectul Poliţiei Capitalei, Gheorghe Corbescu a reieşit că ei fuseseră instruiţi de Iakob Offenberger, un avocat din Braşov care în ziua în care a fost arestat urma să aducă la Bucureşti 8.000 de napoleoni de aur.

Expertiza Pulberăriei Armatei Dudeşti a stabilit ulterior că încărcătura explozivă era ascunsă în două valizele confecţionate din piele negră şi maro care conţineau fiecare câte un mecanism “precis şi puternic pentru distrugerea la timp dorit”. Două fitile „Bickfort” asigurau detonarea în 12 secunde. Explozivul era alcătuit din cartuşe cu acid picric şi două capse detonante, iar „valizele au fost concepute în ansamblul lor de oameni versaţi”, piesele „nu sunt improvizate”, adaptările făcute „trădează opera unor oameni experimentaţi şi nu putea da greş”, se mai arată în raportul Pulberăriei Armatei.

În urma anchetei poliţia a aflat că atentatul urma să fie executat în seara zilei de marţi, 1 decembrie 1915, de către doi indivizi: maghiarul Ilie Toth (alias Iles Raab) şi românul Ion Babeş sau Baboş (cu paşaport pe numele Ilie Ştefănescu), instruiţi şi însoţiţi de avocatul ungur Iakob Offenberger. Numele celor doi apar la data de 30 decembrie 1915 în „Buletinul pentru călători străini” al hotelului Dacia, verificat de agenţii Siguranţei. Atentatorii erau înregistraţi ca artişti comici şi foloseau paşapoarte emise de autorităţile de la Budapesta se mai afirmă în dosarul anchetei, păstrat la Arhivele Naţionale.

Advertisement

În declaraţia data de Ilie Toth poliţiei după ce s-a predat, acesta afirmă că Şeful Siguranţei de la Budapesta i-ar fi promis că “te voi scăpa de mizerie şi-ţi voi purta de grijă, să fi fericit până la moarte, numai să fi cuminte şi ascultător”. Toth a mai povestit că după ce acceptat să lucreze pentru Imperiul austro-ungar a fost bine tratat cu delicatesuri şi cu ’ţigări din Egipt” şi că ar fi primit şi mari sume de bani. De altfel, el şi complicele său au locuit la Bucureşti înainte de atentat timp de 20 de zile unde au încercat să se integreze în viata oraşului . Apoi, chiar în timp ce jucau billiard la cafeneaua Bristol sut chemaţi la Braşov pentru a prelua încărcatura explozivă, bani şi pentru a fi din nou încurajaţi de către Siguranta austro-ungară. „Băeţi nu trebue să uitaţi că avem sânge de ungur în noi. Nu trebue să ne lăsăm la o aşa ţară de nimică în lumea asta, care nu-şi vede lungul nasului şi vor să ne nimicească pe noi. Nu trebue să-i lăsăm în pace şi trebuie să-i aducem în stare să meargă contra ruşilor şi cei din urmă să fim noi câştigătorii războiului”, mai afirmă Toth în declaraţia sa păstrată la Arhivele Naţionale.

Odata ajunşi în Gara de Nord cei doi au hotarât, însă, să desconspire acţiunea. După ce s-au cazat la Hotelul Dacia au cumparat o coală de scris şi au facut o cerere către Nicolae Filipescu, cel care ar fi trebuit să fie una dintre ţintele atentatului şi i-au dus-o portarului de la locuinţa acestuia. Filipescu i-a primit, iar după ce au discutat acesta „a chemat doi agenţi cari m-au dus cu trăsura la Siguranţă”.