Deputata UDMR Biro Rozalia a declarat vineri că 29% dintre copiii României trăiesc în sărăcie relativă, fiind cea mai mare rată din statele membre ale Uniunii Europene, menţionând un raport al UNICEF pentru ţara noastră care arată că deşi există politici sociale, familiale, importante în România, eficienţa lor nu este suficientă.
„Săptămâna aceasta am avut o declaraţie politică numită „Solidaritate cu cei care nu-şi pot face auzite vocile”, susţinută chiar în pragul tragediei de la Odorhei, în care vorbeam despre acei copii şi familii care sunt în risc social, în categoria familiilor vulnerabile şi care nu au glasul atât de puternic încât să poată fi auzit. Ei cer cum pot sprijin şi ajutor, dar de cele mai multe ori, vocile lor nu sunt auzite,” a afirmat, în conferinţă de presă, deputata Biro.
Ea a menţionat, în context, Ziua internaţională a solidarităţii umane, 20 decembrie, marcată, din păcate, de tragedia internatului liceului din Odorheiu Secuiesc. dar şi de incidentele recente de la Universitatea Carolină din Praga, unde 14 tineri au murit nevinovaţi.
„Îmi exprim condoleanţe pentru familia îndoliată de la Odorhei şi ne rugăm pentru viaţa fetelor din spital. Solidaritatea generată de acest eveniment tragic – în comunitatea locală, comunitatea maghiară în întregime, în ţară şi la nivel european, pentru că vedem şi Guvernul ungar care a venit cu intenţia de ajutor – este ceva care trebuie apreciat şi subliniat. Dovadă că există solidaritate, dar, din păcate, evenimentele tragice sunt cele care storc din noi acest sentiment sau îl aduc la suprafaţă,” a spus Biro Rozalia.
Deputata a prezentat date statistice privind fenomenul de sărăcie, afirmând că, în România, în perioada 2019 – 2021, un procent de 29% dintre copii trăiesc în sărăcie relativă.
„Este cea mai mare rată din statele membre ale Uniunii Europene. Aceşti copii sunt acea categorie al cărei glas nu este suficient de puternic pentru a fi auzit. Sărăcia relativă este bine definită, însemnând că familia respectivă nu are venituri suficiente pentru a asigura un trai normal şi trebuie să facă economii la consum de alimente, la utilităţi, servicii medicale, neînscrierea copiilor la şcoală. Au acces limitat la protecţie socială, la alimente, servicii medicale, la locuinţe,” a spus deputata.
Potrivit acesteia, datele statistice arată o creştere continuă a acestui procent în ţara noastră.
Într-un studiu realizat de organizaţia „Salvaţi copiii”, este menţionat, pentru anul 2021, numărul de 1,5 milioane de copii în risc de sărăcie şi excluziune socială, din care 95% fac parte din familii care nu îşi pot acoperi nevoile de bază (alimentare, bunuri de strictă necesitate şi medicamente). 53% din acest familii aşteaptă sprijin de la ong-uri, de la Biserică, de la politicile sociale şi autorităţi. Iar pentru majoritatea acestor familii, 90%, singura sursă de venit sunt alocaţiile de stat pentru copii, eventual sume mici din muncă ocazională şi ajutoare din străinătate.
Statistica mai arată că 40% din aceste gospodării au venituri mai mici în 2022 decât în 2021, ceea ce înseamnă o adâncire a fenomenului. În 2021, una din zece familii din România nu avea posibilitatea să îşi încălzească adecvat locuinţa.
O categorie foarte afectată în cazul acestor familii vulnerabile sunt familiile monoparentale şi cele care au persoane sau copii cu dizabilităţi. În primul caz, 23% din acestea nu pot să-şi asigure căldura în casă.
„Nu aş mai dori să mai dau cifre, dar vedem că fenomenul persistă şi din păcate, se constată, de la an la an, o înrăutăţire a situaţiei. Politici sociale avem, dar rezultatul lor nu este suficient pentru a eradica acest fenomen.
Deputata a amintit un raport pe anii 2021 şi 2022 – European Semestrial Country Report of Romania – făcut de UNICEF în care se stabileşte că în planul de acţiune naţională, România trebuie să aibă politici mai extinse şi mai ţintite pe categoria vulnerabilă, trebuie asigurate măsurile de suport ale acestor politici şi acţiunile pentru punerea lor în practică, după care să se realizeze monitorizarea şi evaluarea lor.
„Să se consulte la elaborarea acestor politici familiile în cauză, respectiv copiii, precum şi sectorul civil şi autorităţile publice. De asemenea, se menţionează că nu este o eficienţă suficientă a acestor măsuri şi acest aspect va trebui schimbat. Deci se constată că există politici sociale, familiale, importante în România, dar trebuie să fie mult mai mult concentrate pe această categorie decât o fac acum politicile existente,” a conchis Biro Rozalia.
În opinia sa, ar trebui extinsă protecţia socială pentru copii, pentru a găsi acele forme de subvenţionare care ţintesc mai mult eradicarea sărăciei în rândul copiilor, trebuie găsite modalităţile prin care asigurăm accesul tuturor copiilor la serviciile de bază de calitate: îngrijire, educaţie, alimentaţie. Pentru părinţii acestor copii, a adăugat ea, trebuie găsite mai multe oportunităţi de angajare cu remuneraţie adecvată şi alte forme de politici pentru susţinerea familiei, focusate pe aceste familii vulnerabile şi nu în ultimul rând, trebuie găsite posibilităţi pentru a sprijini părinţii copiilor/persoanelor cu handicap, adaptate la nevoile specifice ale grupurilor ţintă.
