În urmă cu doi ani, cea mai titrată judoka pe care a avut-o România s-a retras din activitate, dedicându-se antrenoratului. Am vizitat-o pe Alina Dumitru acolo unde îşi face meseria, la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, la o grupă de copii. Dubla medaliată olimpică şi-a vărsat oful asupra federaţiei de specialitate, care nu a făcut nimic din ce i-a promis.
După 19 ani în care a făcut sport de performanţă la cel mai înalt nivel, fiind singura care a adus un aur olimpic României de pe tatamiul de la Beijing, în 2008, Alina Dumitru s-a dedicat antrenoratului. O decizie pe care a luat-o în decembrie 2012, la numai câteva luni după ce a mai adăugat palmaresului său impresionant o altă medalie olimpică, de argint, la Londra. A decis să le transmită şi altora ceea ce a învăţat ea din acest sport care a consacrat-o. Aşa a devenit antrenor federal, dar fără nicio legătură cu federaţia.
Clubul Sportiv al Armatei (CSA) Steaua, pentru care a concurat, i-a oferit o variantă: să antreneze o grupă de copii. Are 24 de copii sub îndrumarea ei. Vine aproape zilnic de la Chiajna, unde locuieşte, pe Calea Plevnei, unde CSA Steaua are sala de judo. Miercuri, aşa cum stabilisem cu multipla campioană, ne-am întâlnit la sala de judo pentru a vedea pe viu cum decurge un antrenament de o oră şi jumătate cu copii cu vârste cuprinse între şase şi 12 ani.
De fapt, doar o singură elevă are 12 ani, Petre Maria, restul având între şase şi opt ani. Alina ne-a întâmpinat zâmbitoare, aşa cum ne-a obişnuit, şi ne-a poftit în sală. Apoi s-a dus în vestiar pentru a-şi lua chimonoul şi a-i primi pe copii pentru o nouă şedinţă.
Vrea un centru de excelenţă în Bucureşti
Din primele cuvinte, înţelegem că dubla medaliată olimpică este dezamăgită de felul în care o tratează federaţia de judo, care i-a promis multe lucruri.
„Încerc să mă acomodez şi cu copiii în vârstă de şase ani. Mi-a fost foarte greu la început, însă am avut lângă mine oameni care m-au ajutat şi sfătuit cum să procedez cu cei mici. Am cărţi din care mă documentez, dar nici internetul nu-l ignor pentru a mă informa. Nu poţi să începi cu un copil de şase ani direct cu procedee de judo. E nevoie de jocuri, de alte tehnici pentru a-l atrage. Totul se învaţă. Eu aş fi vrut să pregătesc cadeţi, adică de la 12 ani în sus, dar văd că federaţia nu face nimic pentru mine. Am ridicat federaţia prin medaliile cucerite, iar acum mă răsplăteşte cu spatele. Nici măcar membră nu sunt. Aş fi vrut un centru de excelenţă la Bucureşti, dar nimic nu se face fără deciziile federaţiei. Acolo cu siguranţă aş putea să am ce arăta şi învăţa. Am auzit numai vorbe, dar fapte, nimic după doi ani. Degeaba vrea COSR sau Clubul Armatei un centru de excelenţă dacă federaţia nu mişcă un deget în acest sens. Pe mine m-au dezamăgit foarte rău, chiar am avut intenţia să plec din ţară. Am fost «curtată» de cei din Canada când am fost la fratele meu, mi se oferea tot ce îmi doream. Dar am zis să mai am răbdare că poate se schimbă ceva în bine şi la noi”, ne-a povestit Alina Dumitru.
Antrenament ca la carte
Din cei 24 de copii, sunt prezenţi 16, restul absentează motivat. Îmbrăcaţi în chimonouri inscripţionate cu numeleAlinei Dumitru, ei se aliniază în faţa campioanei şi o salută la unison: „Rei” (salut în limba japoneză pentru un judoka). Apoi numără din doi în doi pentru a se împărţi în două grupe. După acest pas, una dintre grupe stă, iar cealaltă începe încălzirea.
După 10 minute, rolurile se inversează. Abia după aproximativ 20 de minute începe antrenamentul propriu-zis: se formează perechile şi încep tehnicile de judo. Alina îi supraveghează atent şi trece pe la fiecare, arătându-le exact procedeele.
„Sper să descopăr un copil care să poată ajunge din nou acolo sus, să îi cânte imnul la competiţii majore. Sala este micuţă pentru a antrena mai mulţi copii. Majoritatea au până la opt ani. Dacă aş face selecţie, probabil ar veni mult mai mulţi, dar deocamdată nu este spaţiu”, ne spune Alina.
Un nepot îi calcă pe urme În grupa pe care o pregăteşte, Alina are şi un nepot de 11 ani, Bogdan Dumitru. Vine cu ea la antrenamente şi se pare că-i moşteneşte talentul.
„Dacă se ţine de treabă, poate să ajungă sus. Are talent şi ambiţie, totul e să fie consecvent. Îl sfătuiesc, îi transmit ceea ce îmi spuneau şi mie antrenorii când eram mică. Ar fi frumos să-mi calce pe urme”, ne-a declarat, încrezătoare, campioana olimpică de la Beijing.
Este maior De-a lungul carierei, Alina Dumitru a cucerit 15 medalii olimpice, mondiale şi europene la categoria 48 de kilograme. Este cea mai titrată judoka pe care a avut-o ţara noastră până acum. Pentru că a reprezentat clubul Steaua, este angajată a Ministerului Apărării, fiind maior. În această toamnă s-a căsătorit cu Ciprian, după o relaţie de aproximativ trei ani.
„Îmi place ce fac, dar aş vrea să antrenez o grupă de cadeţi şi să avem în Bucureşti un centru de pregătire.”, Alina Dumitru
„În Canada mi se ofereau toate condiţiile pe care le-am cerut. Totuşi vreau să cred că pot face ceva în ţara mea, să nu iau drumul străinătăţii.”, Alina Dumitru
