Alina Mungiu-Pippidi, cunoscuta profesoară de științe politice, lansează o propunere surprinzătoare: desființarea alegerii directe a președintelui României. Argumentând că actualul sistem semi-prezidențial provoacă tensiuni și conflicte politice inutile, Mungiu-Pippidi sugerează ca președintele să fie ales de Parlament, iar prim-ministrul să fie desemnat direct de către cetățeni.
Într-o Românie mereu frământată de lupte politice și instituționale, Alina Mungiu-Pippidi, reputată profesoară de științe politice, vine cu o propunere curajoasă: renunțarea la alegerea directă a președintelui. Într-un comentariu detaliat, Mungiu-Pippidi argumentează că semi-prezidențialismul României este un hibrid nefuncțional – „o struțo-cămilă” – care generează conflicte și tensiuni atât între președinte și prim-ministru, cât și între partide.
„Atunci când președintele și premierul sunt din partide diferite, ne confruntăm cu conflicte majore. Când sunt din același partid, competiția internă este cea care generează tensiuni dăunătoare. Exemplele nu lipsesc: perioada Iliescu-Năstase sau cele două suspendări ale lui Traian Băsescu sunt doar câteva dovezi că sistemul actual e imperfect”, explică Mungiu-Pippidi.
În viziunea sa, președintele ar trebui să fie ales de Parlament, astfel încât funcția să fie clar delimitată, cu atribuții limitate în domeniul politicii externe și al securității naționale. În schimb, cetățenii ar trebui să aibă dreptul să aleagă direct prim-ministrul și partidul acestuia, o soluție care ar aduce mai multă claritate și responsabilitate în actul guvernării.
Argumentele Alinei Mungiu-Pippidi sunt întărite de exemple internaționale. Aceasta amintește de sistemul francez, unde președintele Macron a schimbat premieri pe bandă rulantă, slăbind guvernul și alimentând instabilitatea politică. Totodată, profesoara subliniază că modelul constituțional american, adoptat de multe state din America Latină, a generat mai degrabă „prezidențialisme dezastruoase” decât stabilitate democratică.
Mungiu-Pippidi crede că cetățenii români au așteptări nerealiste de la președintele ales direct, atribuindu-i competențe și promisiuni care țin, de fapt, de guvern. „Poporul îl votează pe șeful statului pentru calități care nu au prea mult de-a face cu funcția prezidențială. Așteptările sunt imense, iar dezamăgirile, inevitabile”, avertizează ea.
Această propunere nu este nouă. Alina Mungiu-Pippidi a afirmat încă de acum 20 de ani că semi-prezidențialismul României este una dintre cele mai mari slăbiciuni instituționale ale democrației noastre, comparându-ne cu state precum Coreea de Sud, care au probleme similare.
În concluzie, ideea renunțării la alegerea directă a președintelui României și introducerea unui sistem de guvernare mai clar și responsabil este o invitație la o dezbatere profundă despre viitorul democrației românești. Deși propunerea poate părea radicală, este o reflecție asupra unor disfuncționalități reale și a modului în care România își poate îmbunătăți stabilitatea politică.
