Vă propun, mai jos, câteva titluri în priza cărora veți descoperi cel puțin o fărâmă din istoria, cultura, emoțiile și aspirațiile proprii. Dacă nu mă credeți pe cuvânt, puneți mâna pe cărți, citiți-le, limpeziți-vă.
1. Monarhia Habsburgică (1848-1918) (VI)
Autor: Academia de Științe a Austriei (ediție în limba română coordonată și îngrijită de Rudolf Gräf)
Editura: Polirom (coeditare cu Academia Română, Centrul de Studii Transilvane), 2024
Traducere: Loránd Mádly, Nicolae Teșculă și Sandra Hirsch
„Studiile din volumul de față, ultimul dintre cele șase ale monografiei istorice dedicate Habsburgilor, tratează relațiile economice ale Monarhiei din perspectiva dificultăților cu care se confrunta aceasta într-o epocă a afirmării națiunilor și statelor naționale. Sperăm să oferim specialiștilor și publicului larg o nouă perspectivă asupra istoriei atât de complicate a Monarhiei Habsburgice, în interiorul căreia o bună parte a poporului român a beneficiat de cadrele politice, juridice, culturale, religioase și economice ale unui stat de drept (chiar dacă imperfect) ce a permis și a favorizat în mare măsură apariția și afirmarea unei identități de factură filooccidentală. Sperăm, de asemenea, că această serie va contribui la formarea unei imagini mai apropiate de realitate a unei Monarhii care timp de secole a înlesnit păstrarea caracterului creștin al Europei și extinderea granițelor Europei, reușind totodată să oprească înaintarea Rusiei țariste spre Apus, ba chiar să o înfrângă în Primul Război Mondial și să facă posibilă eliberarea unor popoare subjugate de secole de puterea de la Răsărit.” (Rudolf Gräf)
„Textele aduc o contribuție esențială la cunoașterea monarhiei dunărene și mai ales la evidențierea efectelor de durată ale stăpânirii austriece în provinciile românești sau la detalierea relațiilor dintre Regatul României și Imperiul Habsburgic sau (între 1867 și 1918) cel Austro-Ungar. Viziunile reputaților istorici ai vremii vor putea fi de acum coroborate mai ușor cu cercetările și concluziile specialiștilor din România, îmbunătățind astfel fresca reconstituirii trecutului comun european, în spiritul adevărului omenește posibil, mereu perfectibil.” (Ioan-Aurel Pop)
Citește articolul integral aici.
