Dosarul copilului ucis de maidanezi în septembrie anul trecut a fost, în sfârşit, trimis în judecată! Din păcate, chiar în săptămâna care abia s-a încheiat, au avut loc alte drame în care victime au fost copii sau oameni în toată firea, muşcaţi şi chiar omorâţi de câini. Până când vom mai fi martorii acestor scene horror, până când?!…
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite – Ziarul „ring”, iar pentru publicaţiile online – https://ziarulring.ro/stiri/eveniment/233388/2014/DECLARATIE-CUTREMURATOARE-a-mamei-lui-Ionut-copilul-SFASIAT-de-MAIDANEZI-
Finalizat, întâmplător sau nu, în aceeaşi săptămână în care, în Bucureşti şi în ţară au mai murit oameni muşcaţi de câini inclusiv un copil, cazul ”Ionuţ” lasă în continuare un gust amar românilor care se aşteptau ca o astfel de dramă şi ancheta care a urmat să rezolve, odată pentru totdeauna, problema câinilor fără stăpân.
„Femeia trăia. Îi bătea inima când a fost muşcată de câini”
Când nici nu apucaseră procurorii să anunţe trimiterea în judecată a dosarului „Ionuţ”, în Bucureşti, nu departe de locul unde a murit în chinuri copilul familiei Anghel, o altă persoană a fost muşcată de câini în timp ce agoniza în comă. Este vorba despre femeia încă neidentificată găsită fără suflare, joi dimineaţă, într-un părculeţ de lângă Piaţa Obor (şi de lângă Primăria Secorului 2). Femeia zăcea într-o baltă de sânge, cu zeci de muşcături pe trup. Într-o primă fază, s-a crezut că a fost ucisă de maidanezi, pentru ca, ulterior, legiştii să confirme doar faptul că ea trăia, „îi mai bătea inima”, în momentul când a fost muşcată, dar cauza probabilă a morţii ar fi, mai degrabă, o intoxicaţie etilică (avea peste 4 la mie alcool în sânge). Încă de vineri, sursele medico-legale au declarat, în exclusivitate pentru „ring”, că, la necropsie, s-au găsit pe corpul femeii aproximativ 20 de muşcături, pe faţă, pe braţe, pe picioare (coapse), pe piept şi pe spate. Unele erau superficiale, dar majoritatea acestor răni erau adânci şi îi provocaseră victimei „hemoragii locale”. Mai mult, legiştii cu care a discutat „ring” spun (cu explicaţii foarte plastice) că s-a constatat că femeii „îi bătea inima în momentul când a fost muşcată de câini”, dar… „dacă e adevărată alcolemia (de 4 la mie – n.r.), asta ar explica moartea (…)” În concluzie: ” Femeia a fost muşcată în timp ce trăia. Sub piele era infiltrat hemoragic. Nu era nimic post-mortal. Trăia, dar se afla într-o stare de rău patologic: nu ştiu dacă putem spune agonie, poate o comă cu stări de agitaţie, trebuie să vedem toate analizele. (…) La noi, legiştii, caracterul vital este o piatră de temelie. Noi trebuie să stabilim dacă leziunile victimei s-au produs în timp ce inima bătea sau nu. În acest caz, e clar că femeii îi bătea inima când au muşcat-o câinii. Semnul vital cel mai simplu este dat de infiltratul hermoragic sub leziune. Când bate inima, sângele zvâcneşte şi produce acest infitrat hemoragic în zona leziunii. Când moartea deja s-a instalat şi deci inima nu mai bate, cadavrul în zona leziunii este pergamentat, deci nu apare crusta de sânge. Crusta se face când bate inima şi musteşte sângele…”. Aşadar, legiştii spun că femeia trăia când a fost muşcată de câini, dar că este posibil ca, în acel moment, ea să fi fost în agonie, în urma unei puternice intoxicaţii etilice. Raportul medico-legal oficial va explica foarte clar cauza morţii. Problema, însă, nu este dacă au omorât-o sau nu câinii. Grav este că nefericita femeie (încă neidentificată) a fost muşcată, în timp ce trăia, de nişte câini maidanezi care, după cazul „Ionuţ” şi apariţia legii cu acelaşi nume, nu mai aveau ce să caute liberi în acel loc. Aşa cum nu ar mai trebui să fie liberi maidanezi în niciun loc din Bucureşti, care, în al doilea deceniu al secolului al XXI-lea, se pretinde Capitala unei ţări europene. De altfel, un sodaj printre bucureşteni arată o atitudine extrem de interesantă a oamenilor, într-un fel sau altul, cu privire câinii fără stăpân.
