E printre cei mai în vogă artiști din românia, iar pe 2 și 3 aprilie va umple ochi sala palatului pentru lansarea noului album „deliria”.
Cântăreața și-ar dori un duet cu macanache, însă până atunci pregătește concerte cu adrenalina la maximum și se va inspira din cel mai tensionat moment de anul trecut.
Unde te pot vedea fanii în concert?
Am foarte multe concerte atât în bucurești, cât și prin toată țara. La începutul săptămânii îmi voi actualiza coverul paginii de facebook cu datele concertelor publice și astfel oamenilor le va fi mai ușor să afle. Fac asta destul de des, îmi permit astfel de jocuri
Ai devenit un trendsetter al coafurilor. Părul tău a avut de suferit în urma schimbărilor?
Îmi schimb des culoarea părului, dar îl și coafez des, deci suferă, într-adevăr. Dar am grijă de el, îmi fac măști, folosesc ulei, iar în zilele când n-am treabă, îl las liber fără să-i fac nimic. Ca sfat, exact ca la piele, e foarte importantă hidratarea, deci măști naturale și ulei de măsline. Åžtiu, e clasic, e un clișeu, dar funcționează.
Dacă ar trebui să alegi o culoare pe care să o porți doi ani, care ar fi aceea?
Baza ar fi blondul, dar, chiar dacă nu m-aș vopsi altfel, aș purta peruci. Fac asta destul de des și îmi place că meseria pe care o am îmi permite astfel de jocuri.
„am forme pentru că sunt o femeie normală”
Mulți fani spun că ai „forme demențiale”. Ce le transmiți celor care te critică pentru eventualele kilograme în plus?
Am forme pentru că sunt o femeie normală. Dar fac foarte mult sport și mănânc cât de sănătos pot sau cel puțin nu fac excese. Când chiar mi-e poftă de ceva, nu exagerez, gust și atât. Nu există o siluetă de vis, există cum te simți tu bine în pielea ta. Eu mă simt extraordinar și asta se vede și se simte.
Ce moment din carieră ți-ai dori să retrăiești și pe care nu?
Anul trecut, la sala palatului urma momentul serii, când trebuia „să zbor”. Locul din care porneam era la șapte minute de alergat de pe scenă pe coridoare și pe multe scări. E o anumită adrenalină când știi că trebuie să ajungi cât mai repede în punctul acela și că totul trebuie să meargă șnur. Mi-am făcut 1.000 de probleme: dacă mă împiedic, dacă se strică mecanica aripilor, dacă nu mă prind bine. Dar am ajuns, totul a fost ok și „am zburat” „pe aripi de vânt”. Ador acel moment, uneori închid ochii și mi-l reamintesc. Îmi dă o stare de bine. Nu-mi plac concertele la care nu se aude bine din cauza sistemului intern audio, când e ceva ce nu poate fi controlat de mine sau de echipa mea.
