Războiul declanșat de scriitorul și publicistul nicolae breban în timpul conferinței de presă prilejuite de instalarea lui radu boroianu în fruntea icr se poartă în prezent cu arme grele.
Din tranșeele grupului liiceanu-pleșu-patapievici sunt aruncate amenințări cu judecata, în timp ce din cealaltă parte, breban îi acuză de minciună și oportunism. Un nou episod al acestui conflict este subiectul interviului pe care nicolae breban l-a acordat în exclusivitate ziarului „ring”, în care romancierul face în continuare acuzații cât se poate de grave.
Ce faceți, domnule breban?
Păi, uite, mă lupt cu haitele astea care inventează tot felul de lucruri, că eu l-am atacat pe liiceanu, și acum vor să mă dea în judecată pe o chestie pe care a inventat-o el. Eu n-am vorbit deloc de liiceanu, am vorbit doar de patapievici la radu tudor, atât.
Deci, în acea ședință a academiei române, nu ați pomenit nimic de dl liiceanu?
Nu, nici vorbă. El se bagă în ciorbă. Nu este așa de important cum vrea să arate. La academie m-a rugat eugen simion, președintele secției noastre, să rezum ce am spus la radu tudor. I-a plăcut ce am spus la antena 3, critica pe care am făcut-o celor opt ani de conducere la icr ai lui patapievici. Deci n-am vorbit deloc de liiceanu. El s-a băgat în ciorbă acum, cu tupeul pe care îl cunoașteți.
Dar cu intenția dvs. De a-i „împușca”, ce este?
E o metaforă. Am spus la radu tudor că, dacă în polonia, patapievici ar fi înjurat nația și identitatea poloneză, ăia l-ar fi împușcat. N-am zis eu să fie împușcat. La noi n-a protestat nimeni când omul ăsta a bălăcărit în cartea lui națiunea și istoria româniei.
Ați avut ocazia, în ultima vreme, să vorbiți cu dl patapievici?
Nu, pentru că nu suntem prieteni. De altfel, timp de opt ani, el nu m-a chemat niciodată la icr. În discursul meu la icr eu am atacat pornografia. Poate că nu trebuia să spun cuvintele alea, dar puteam să spun lucruri mult mai grave. De exemplu, dl cărtărescu, în „orbitor”, spune: „îmi bag p…a în regina angliei!” Nu e drăguță fraza asta? Eu am 20.000 de pagini publicate și nu am folosit vreun cuvânt scabros. Mă împotrivesc literaturii pornografice. Nici măcar nu are talent…
Dl. Boroianu, cu care sunteți bun prieten…
Nu, nu, sunt amic, nu sunt bun prieten.
… A publicat în „observatorul cultural” o scrisoare prin care se poate spune că se desparte de dvs. Ați fost debarcat astfel de la icr?
Eu nu puteam fi debarcat dintr-o funcție în care nu am fost niciodată. El m-a rugat să vin la conferința lui de presă. Spre uimirea mea, m-a chemat lângă el și a anunțat, fără să mă întrebe înainte, că voi fi președintele consiliului consultativ. Eu nu știam că există așa ceva. Pentru că mi-a fost puțin milă de el și am vrut să-l încurajez, pentru că este un om drăguț și deștept și a fost instalat de tăriceanu, nu l-am contrazis. El mi-a dat cuvântul și mi-am spus punctul de vedere. Eu nu m-am sfiit nici sub comuniști, nu m-am sfiit nici să mă duc la cel mai mare ziar francez să-l trag de urechi pe tiranul româniei, așa că de ce să mă sfiesc eu să spun ce cred despre patapievici, care timp de opt ani, cu un buget enorm, a făcut praf toate personalitățile mari românești? Boroianu, după aceea, m-a felicitat, m-a felicitat și după emisiunea cu radu tudor. Apoi s-a întâmplat ceva. S-au făcut presiuni asupra lui probabil, de către oamenii care dirijează acest icr de câțiva ani. Eu am bănuiala că acest icr a funcționat și ca rețea de susținere a lui băsescu în ultimii ani – apropo de diaspora…
„serviciile sunt încă o dată contra mea, ca și sub ceaușescu”
este și o sintagmă care a circulat în ultimii ani, „intelectualii lui băsescu”…
Rețeaua icr-ului a funcționat ca o rețea de diversiune, de informații, poate a influențat și alegerile, habar n-am. Probabil că serviciile sunt încă o dată contra mea, ca și sub ceaușescu, deși eu l-am cunoscut pe dl maior, care este ginerele prietenului meu augustin buzura, și îmi părea un om simpatic. Dar, mă rog, știu eu ce este acolo?… În orice caz, problemele româniei sunt în altă parte acum, nu în icr, și eu sunt curios cum va duce barca mai departe boroianu, pentru că el este acum sub influența vechii găști.
Aveți de gând să continuați activitatea în acest consiliu consultativ de la icr?
Nu, nu. Am stat de vorbă cu dl tăriceanu, care l-a plasat acolo pe boroianu, și l-am rugat să-i spună să nu mai folosească numele meu în presă. De altfel, a făcut un lucru de prost gust boroianu, care acum două luni a venit la mine ca să mă roage să-l susțin. M-a numit fără să mă întrebe. Eu, după ce am vorbit la icr, am plecat și n-am mai fost acolo și nici nu am mai vorbit cu boroianu decât la telefon.
Deci mai aveți un viitor în icr?
Nu, nu, niciun viitor. Eu nu vreau să mai colaborez cu radu boroianu decât dacă el își revine, pentru că acum am senzația că ori serviciile îl influențează pe săracul băiat, ori se agață de post. Dar se înșală, pentru că vechii stăpâni ai icr-ului nu vor renunța la această instituție.
„liiceanu este absolut obraznic, e un oportunist”
s-a vorbit că în discursul dvs. V-ați referit cu ură la adresa domnilor liiceanu, patapievici și pleșu.
Nu cu ură, ci cu dispreț! Eu nu-i urăsc pe băieții ăștia, care sunt mult sub nivelul meu. Ei nu pot să intre într-un dialog real cu mine pentru că nu au opera de substanță pe care o am eu, pe care o au marin preda sau rebreanu. Ei sunt inteligenți, talentați, dar și-a ratat fiecare cariera. Ei i-au promis maestrului lor, noica, că vor fi filosofi. Niciunul n-a avut forța să stea mii de ore în bibliotecă să scoată cărți de filosofie. Pleșu, care este mai inteligent puțin, a scos câteva cărți de eseistică, dar foarte disparate, ba despre păsări, ba despre noul testament. Eu nu înțeleg ce vrea el. Iar liiceanu este absolut obraznic, e un oportunist. Ce înseamnă oportunist? După 25 de ani de la revoluție, el tot vorbește desăre starea lui de disident. El n-a fost niciodată disident.
Ei doi erau niște băiețași foarte talentați și deștepți. Liiceanu era asistent la institutul de arte plastice, iar pleșu, tot acolo, era secretar de partid. Ei, într-un fel, par că sunt ratați, dar eu nu cred că sunt nici măcar ratați. Sunt oameni care scot niște cărți de foiletonistică. Gălăgia asta pe care ei o fac acum mi se pare foarte suspectă. Unul din ei, cum e liiceanu, spune că eu l-am atacat și sar repede vreo șapte-opt ziare și îl apără de parcă chiar este adevărat că eu la academie am vorbit despre el, ceea ce este o minciună sfruntată. Liiceanu, atât de încântat de propria minciună, anunță că mă dă în judecată pentru o chestie pe care a inventat-o el. Ce obrăznicie e asta? E o obrăznicie balcanică, nici măcar valahă.
Deci nu este vorba, în definitiv, despre ură…
Dar de ce să-i urăsc eu pe ei? Eventual aș putea să-i urăsc pe rebreanu sau pe preda, pentru că cei despre care vorbim aici nu sunt la nivelul meu. La adresa lor am un dispreț calm, nu atât pentru cărțile lor, asta îi privește, cât pentru faptul că înjură marile valori românești și ideea de unitate și identitate națională. Pentru asta îi disprețuiesc, cu un plus pentru patapievici, care a îndrăznit să umple de noroi istoria națională și nimeni în cultură nu a reacționat. Iar când breban reacționează după 20 de ani, îmi sar în cap.
Totuși, nu credeți că toate aceste conflicte aduc un deserviciu culturii române?
Eu m-am întors de la paris în 1990, iar în 25 de ani am publicat 27 de volume, în timp ce băieții ăștia umblau după zeci de miliarde de la soros și de la microsoft. Eu am cerut odată niște bani de la soros și nici nu m-a băgat în seamă. Dar soros dă foarte mulți bani la oameni care-și pun problema, ca și manolescu, ca și lucian boia, că poate transilvania nu aparține de poporul român. Nu e interesant acest lucru? Păi, vedeți ce stă la fund acolo? Băieții ăștia au avut zeci de miliarde în mână, plus bugetul enorm pe care l-a avut patapievici, ca să ne destabilizeze pe noi, ăștia care credem că națiunea română este o națiune puternică, mândră și legitimă, creatoare de mari valori.
